BUILA - VANTURARITA - mai 2015

Parcul National Buila-Vanturarita este cel mai mic parc national din Romania. Este situat in nord estul judetului Valcea, in sudul Muntilor Capatanii.

Accesul se face fie prin sud, prin localitatile Costesti, Bistrita sau Barbatesti, fie prin est prin Valea Cheii.

Noi am ales sa mergem prin est. Cazarea am luat-o in Baile Olanesti la o pensiune gasita pe olx.

Traseul realizat este:

Urcare pe PA (punct albastru): Schitul Pahomie (880 m) – Stana Stevioara (~1520 m) – Muchia Frumoasa – Saua Stevioara (1790 m): 4 - 4 1/2 h. Diferenta de altitudine: 912 m

Traseul de creasta PR (punct rosu): Saua Stevioara (1790 m) - Vf. Vanturarita Mare (1885 m) - Saua Stevioara: ~1h. Saua Stevioara (1790 m) - Curmatura Builei (1540 m) pe langa Vf. Buila (1849 m): 1 1/2 h.

Coborare pe CA (cruce albastra): Curmatura Builei (1540 m) - Schitul Patrunsa (~1000 m): 2 - 2 1/2 h

De la Schitul Patrunsa la Schitul Pahomie sunt cca. 4-5 km de drum relativ usor, mai mult de jumatate fiind drum forestier.

Timp total: cca 10 - 12h, depinde de mers.

Locuri de adapost: Schitul Pahomie, Stana Stevioara, Stana si refugiul din Curmatura Builei, Schitul Patrunsa.

Alimentare apa: Schitul Pahomie, Stana Stevioara, Curmatura Builei, Schitul Patrunsa

Participanti: Ramona, Bianca, Mircea, Bogdan, Claudia, Aurel, Ionut (John) si prietenii sai Daniel si David. Si eu, bineinteles.

Impresii

Am plecat dis-de-diminiata din Pitesti si am ajuns in Baile Olanesti, unde ne-am intalnit cu restul echipei, in jurul orei 8.00. Ne-am urcat in masini si am pornit catre Schitul Pahomie, punctul de incepere al traseului. In Valea Cheii am parasit, la dreapta, drumul principal ce duce catre Rm. Valcea si am luat-o pe un drum judetean, asfaltat, catre satul Cheia. Din Cheia drumul nu mai este asfaltat, si urmeaza, serpuind, cursul Vaii Cheii. La un moment dat trecem pe langa Schitul Iezer pe care il lasam pe partea dreapta. Cam de aici drumul devine forestier dar destul de ok din punctul meu de vedere.

Schitul Iezer (foto: Ionut Michiu)

La un moment dat parasim drumul spre stanga, drumul principal mergand catre cabana Cheia. E un indicator in acest sens. Ei, de aici drumul incepe sa fie mai accidentat si in urcare pronuntata. La un moment dat masinile cu garda mica nu mai pot urca! Eu am fost cu Megane-ul si m-am descurcat. Greu da' m-am descurcat. Ceilalti, cu un Clio, nu. Oricum nu mai era mult pana la Pahomie. La intrarea in Schitul Pahomie se afla un izvor, Izvoru Frumos. Credeti-ma nu degeaba are acest nume! Aici ne-am intalnit cu Ionut si cei doi prieteni ai sai Daniel si David.

Schitul Pahomie

Izvoru Frumos

Dupa ce ne-am echipat si ne-am luat apa am inceput drumul. Undeva dupa ce am trecut de Schitul Pahomie, parasim spre dreapta drumul forestier ce duce la Schitul Patrunsa si incepem urcarea.

Indicator

In prima parte traseul urca destul de anevoios printro padure destul de deasa si relativ tanara.

(foto: Ionut Michiu)

Apoi ajungem in poienita Stevioara. Aici se gaseste o stana parasita, Stana Stevioara (~1520 m).

Poiana si Stana Stevioara (~1520 m)

Dupa traversarea paduricei ajungem in golul alpin si incepem urcusul abrupt catre creasta.

Catre creasta

Mii de flori ...

Mii de flori ... (foto: Ionut Michiu)

Mii de flori ... si Bianca (foto: Ionut Michiu)

Catre creasta (foto: Ionut Michiu)

Catre creasta

Catre creasta (cateodata cuplam 4x4)

Catre creasta

Bianca nu se da batuta! (foto: Ionut Michiu)

Catre creasta (foto: Ionut Michiu)

Cu Ionut (John)

Indicator in Saua Stevioara

Si, intr-un final, ajungem sus. Ma rog, unii dintre noi, o parte preferand sa ne astepte in Saua Stevioara. In Saua Stevioara ne-am despartit de Ionut, Daniel si David, ei preferand un traseu prin Curmatura Oale.

Vf. Vanturarita Mare (1885 m)

Putina odihna pe varf

Dupa o pauza scurta pe varful Vanturarita Mare am pornit catre Curmatura Builei, traseul fiind unul de creasta.

Peste varfuri

Pe creasta

Curmatura Builei

Refugiul din Curmatura Builei

Indicator in Curmatura Builei

Ajunsi la Curmatura Builei am luat o pauza binemeritata. Ei, cum stateam noi asa si ne bucuram de privelistea de bazm, a inceput o ploaie ce ne-a facut sa grabim coborarea catre Schitul Patrunsa. Desi initial aveam in plan sa coboram pe punct galben (PG), am ales treseul cruce albastra (CA) deoarece mergea mai mult prin padure, considerandul mai safe.

La Schitul Patrunsa

Schitul Patrunsa

Ultima parte a traseului

Dupa aceasta ultima imagine am ajuns la drumul forestier ce merge catre Schitul Pahomie si in scurt timp l-am intalnit pe Ionut. Ionut venea dupa noi, era ingrijorat. Nu am spus, Ionut e un foarte experimentat om al muntelui! Iti multumesc si pe aceasta cale, John!

Da, a fost un traseu minunat! Cu siguranta o sa revenim in Buila - Vanturarita. Mergeti si voi!